Dávid Sebestyén, unul dintre cei mai importanți antreprenori ai Clujului de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, a jucat un rol crucial în transformarea orașului dintr-un centru provincial într-un exemplu de modernitate. Prin viziunea, munca și spiritul său inovator, Sebestyén a lăsat o moștenire durabilă, vizibilă și astăzi în arhitectura, infrastructura și istoria culturală a Clujului.

Dávid Sebestyén s-a născut în anul 1855 într-o familie evreiască, săracă, din satul Cuzdrioara (lângă Dej). Dávid a lucrat inițial ca pietrar, fiind serios și priceput, calități care l-au ajutat să ajungă în funcția de șef de echipă, pentru ca mai târziu să gestioneze cariere de piatră și să devină un întreprinzător de succes în domeniul construcțiilor.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Clujul trecea printr-o perioadă de transformări majore. După Compromisul Austro-Ungar din 1867, orașul, deși pierduse din strălucirea de odinioară, a beneficiat de investiții semnificative în infrastructură. S-au construit rețele de apă și canalizare, s-a introdus electricitatea și s-au dezvoltat căi ferate care conectau Clujul cu alte orașe importante, precum Budapesta și Brașov.

Aceste schimbări au transformat orașul într-un teren fertil pentru antreprenorii vizionari. Clujul, supranumit „Orașul Comoară,” a devenit un loc ideal pentru cei care doreau să contribuie la progresul său. Dávid Sebestyén, un tânăr evreu cu ambiții mari, a fost unul dintre acești oameni.

Născut într-o familie modestă, Sebestyén a crescut într-un mediu în care educația religioasă și valorile muncii erau fundamentale. După ce a studiat în școli evreiești tradiționale, s-a mutat la Cluj, unde a început ca pietrar. Această meserie, deși rară printre evrei, i-a oferit primele oportunități de a se implica în domeniul construcțiilor.

Înzestrat cu o etică de muncă remarcabilă și un simț antreprenorial deosebit, Sebestyén a trecut rapid de la statutul de muncitor la cel de furnizor de piatră și antreprenor. Motto-ul său, inspirat din Talmud, „Meritele din muncă te duc acolo unde meritele din naștere nu te pot duce niciodată,” reflectă perfect ascensiunea sa socială și profesională.

Dávid Sebestyén a fost unul dintre cei mai prolifici antreprenori din domeniul construcțiilor în perioada de modernizare a Clujului. Între anii 1890 și 1914, el și partenerii săi au realizat un număr impresionant de clădiri care au definit peisajul urban al orașului și care rămân relevante și astăzi.

Clădiri publice și administrative

Sebestyén a fost implicat ca investitor în construcția unor clădiri emblematice, care au servit drept sedii pentru instituții publice și administrative. Printre acestea se numără:

Palatul de Justiție (azi Judecătoria, Tribunalul și Curtea de Apel Cluj), o clădire monumentală care a reprezentat un simbol al puterii judiciare în oraș. Palatul Justiției – Calea Dorobanților, nr. 2-4, Piața Ștefan cel Mare, nr. 4. Este o clădire reprezentativă pentru arhitectura Belle Époque, după planurile asociației de proiectanți Epitőtársaság, Kotsis, Smiel, Fodor și Reisinger. Clădirea a fost proiectată de către arhitectul Gyula Wagner. Investitor a fost Dávid Sebestyén. Clădirea este un monument istoric. În ea funcționează mai multe instanțe judecătorești, printre care și Curtea de Apel Cluj.

Universitatea Babeș-Bolyai, mai exact aripa centrală, care continuă să fie un reper educațional de prim rang. Sediul central al Universității Babeș-Bolyai se află pe strada Mihail Kogălniceanu, cunoscută în evul mediu ca Platea Luporum, apoi ca Farkas Utca, adică strada Lupilor. Clădirea a fost construită în mai multe etape, ca urmare a eforturilor autorităților maghiare de a oferi un spațiu potrivit pentru universitatea clujeană, cu predare în limba maghiară, și a fost înființată în 1872. Inaugurarea propriu-zisă a avut loc abia în 1902, odată cu inaugurarea grupului statuar dedicat regelui Matia Corvin din Piața Unirii. Universitatea a fost ridicată pe locul unui colegiu iezuit mai vechi, fiind construită după planurile arhitectului evreu Károly Meixner, iar la data inaugurării era cea mai mare clădire din Cluj.

Universitatea a devenit centrul vieții intelectuale a orașului, unde au predat și s-au format intelectuali maghiari de marcă. După unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, Universitatea „Franz Josef” din Cluj a fost nevoită să se mute în Ungaria, ca urmare a refuzului profesorilor maghiari de a presta jurământ statului român și de a fi integrați noii universități înființate, numită Universitatea „Daciei Superioare”, cu predare în limba română. Clădirea a fost preluată astfel de universitatea românească până în septembrie 1940, când a fost reocupată de Universitatea „Franz Josef” din Seghedin. Din 1945 a fost restituită universității românești, redenumită de data aceasta după numele savantului Victor Babeș.

Din septembrie 1959, edificiul este sediul central al Universității ,,Babeș-Bolyai”, noul nume dat fostei Universității Regele Ferdinand I, ca urmare a eforturilor conducerii comuniste a României de a crea un puternic element de reconciliere între români și maghiari. Cele două nume provin de la Victor Babeș care a fost un medic și biolog român de renume, unul din fondatorii microbiologiei moderne, profesor la Universitatea Regele Ferdinand I. Numele de „Bolyai” este derivat de la o familie renumită de matematicieni maghiari din Transilvania, și anume János și Farkas Bolyai.

Clădirea universității reflectă o tendință arhitecturală neo-renascentistă, pereții edificiului fiind placați cu cărămizi klinker (cărămizi aparente). Ea are două curți interioare mari, dreptunghiulare, și o intrare monumentală, marcată de trei uși și o scară interioară care duce până la ultimul etaj, scara despărțind cele două curți ale clădirii. Partea centrală a clădirii este mai înaltă decât aripile sale. În timpanul clădirii, pe locul unde se află scris numele universității, inițial exista un ansamblu statuar cu figuri alegorice, realizat de artistul maghiar Mayer Ede, care îl avea în centru pe împăratul Franz Josef I cu actul de înființare al Universității maghiare în mână. Statuile au fost îndepărtate în 1920, iar o parte dintre ele au ajuns în Grădina Botanică „Alexandru Borza”. La etajul al doilea, deasupra ferestrelor decorate ale Aulei Magna, se pot vedea și astăzi figuri alegorice simbolizând științele naturale, literele, matematica și dreptul. Astăzi, în fața edificiului, în dreapta, se află grupul statuar al reprezentanților Școlii Ardelene.

Casa de Păstrare și Banca de Credit (azi Banca Națională), situată în Piața Unirii nr. 7, o clădire impunătoare care combină funcționalitatea cu estetica arhitecturală. Clădirea a fost ridicată în anii 1913-1914 conform planurilor arhitecturale ale lui Ede Dvorák din Budapesta, pentru a servi ca sediu al Casei de Economii și a Băncii de Credit din Cluj. În ultimii 50 de ani, aici a funcționat și funcționează încă sediul BNR, Sucursala Cluj. În anii 1920, în această clădire a funcționat și editura literară Erdély Szépmíves Céh (Breasla Meșteșugarilor Transilvani).

Clădirea este construită specific stilului Secession. Fațada clădirii este împărțită în trei axe care încadrează ferestrele luminoase, pe fiecare etaj, etajele doi și trei având pe mijloc fiecare câte un balcon.

Pe actuala stradă Iuliu Maniu au fost  ridicate cele două palate în oglindă, proiectate de Ignác Alpár și realizate sub conducerea lui Sebestyén, în 1899.

Clădirile în oglindă care marchează începutul, dinspre Piața Unirii, a străzii Iuliu Maniu sunt cunoscute și sub denumirea de Casele Statusului Romano-Catolic. La solicitarea locuitorilor orașului, casele și magazinele din jurul Bisericii Sfântul Mihail din Cluj, existente până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, au fost demolate, iar autoritățile au despăgubit Biserica Catolică cu teren în partea dinspre est a Pieței Unirii, unde se aflau patru case mai vechi. La sugestia profesorului universitar și curatorului Gusztáv Groisz, Biserica Romano-Catolică a construit două clădiri noi, proiectate de arhitectul Alpár Ignác și construite de Haussmann. Baronul Haussmann (1809 – 1891) a fost un urbanist francez, ale cărui contribuții sunt asociate cu restructurarea Parisului. Lucrările au fost finalizate la sfârșitul secolului al XIX-lea. Inaugurate în 1899, aceste clădiri erau considerate cele mai moderne locuințe din Cluj la acea vreme. La parterul acestora, s-a ridicat cel mai strălucitor șir de magazine din oraș. Ulița dintre cele două clădiri a devenit, odată cu noul ansamblu arhitectural, strada Sfintei Biserici sau, așa cum era cunoscută în mod popular, strada în oglindă, datorită caracterului identic al arhitecturii celor două construcții de la colț. Înainte de demolarea vechilor clădiri, această latură estică purta numele de Șirul Casei Mici cu Picioare.

Clădirile în oglindă, realizate în stil eclectic, de factură neobarocă, au fațadele principale simetrice, se compun din două blocuri de clădiri imense de plan dreptunghiular, plasate cu fronturile lungi paralelele cu aliniamentul străzii Iuliu Maniu, având trei porți de intrare. Cele două blocuri sunt aproape în întregime simetrice, cu excepția fațadelor de est și de vest, blocul de sud fiind mult mai lat, având curți interioare cu foișoare elegante, cu arcade susținute de stâlpi și coloane zvelte. Colțurile imobilelor de la intersecția străzii Iuliu Maniu cu piața centrală sunt rotunjite și sunt accentuate ce câte o turlă acoperită cu coifuri bogat decorate. Fațadele clădirilor de factură neobarocă, sunt decorate cu măști grotești, ghirlande de flori și de frunze.

Clădiri culturale și educaționale

Sebestyén a contribuit la dezvoltarea infrastructurii culturale și educaționale a Clujului. Printre proiectele notabile se numără:

Muzeul de Industrie și Tehnologie Franz Iosif (actuala Universitate Tehnică), care a fost un simbol al progresului tehnologic al epocii. str. G. Barițiu, nr. 35. Clădirea a găzduit, la sfârşitul secolului al XIX-lea, Muzeul Industriei (Ferenc József Iparmúzeum). Aceasta a fost realizată sub îndrumarea arhitectului Lajos Pákey, arhitectul principal al orașului Cluj.

Școala Superioară de Fete (azi Facultatea de Chimie a UBB), o instituție esențială pentru educația modernă a femeilor. Școala superioară de Stat pentru  fete; Liceul Regina Maria) – str. Arany János, nr. 1. Școala superioară pentru fete De Gerando, numită după prima directoare, Antonina De Gerando, a primit o clădire nouă lângă parcul central  în anul 1900. Clădirea a fost proiectată de către arhitectul Ignác Alpár (a proiectat și cele două palate ,,gemene” – Clădirile în oglindă respectiv actualul Palat al Primăriei de pe strada Moților). După 1918, instituția a fost preluată de statul român, devenind Liceul Regina Maria, prima școală de fete cu predare în limba română din Transilvania, precursoare a Colegiului Național George Coșbuc de azi.  Ulterior clădirea a devenit sediul Universității Bolyai din Cluj. În prezent adăpostește Facultatea de Chimie al Universității Babeș-Bolyai.

Mensa Academica (azi Facultatea de Drept a UBB), o clădire dedicată educației superioare, care a devenit un centru important pentru formarea viitorilor lideri ai comunității. str. Avram Iancu, nr. 11. Proiectat de arhitectul Károly Nagy din Budapesta, a fost construit în anii 1909-1910 drept cămin pentru studenții universitari. Astăzi este folosit ca și clădirea principală a Facultății de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Clădirea se încadrează în stilul Art Nouveau.

O altă clădire de amintit, asociată cu numele  lui Sebestyén, este Școala normală de învățători (azi Liceul Avram Iancu).

Clădiri comerciale și rezidențiale

Sebestyén a avut un impact semnificativ și asupra arhitecturii comerciale și rezidențiale a Clujului. Una dintre cele mai reprezentative lucrări este:

Palatul Sebestyén, situat pe strada Universității, care a fost locuința familiei sale și, totodată, un imobil de raport. La parterul clădirii se aflau spații comerciale, iar unul dintre acestea a găzduit cinematograful ARTA, unul dintre cele mai longevive din țară. Palatul, finalizat în 1913, a fost dotat cu facilități moderne pentru acea perioadă, devenind un exemplu de avangardă urbanistică. Palatul Sebestyén, din Piața Unirii nr. 8 – str. Universității 1-3, a fost construit în anii 1912-1913 în stil secession, de antreprenorul Dávid Sebestyén, după planurile arhitecților Aladar Karman și Gyula Ullman.

Palatul Sebestyén a adăpostit în decursul timpului apartamente de lux, magazine, un cinematograf, sediile unor instituții (redacția revistei Tribuna, Uniunea Scriitorilor filiala Cluj, Uniunea Artiștilor Plastici, filiala Cluj), o librărie (Cioflec în perioada interbelică, Cartea rusă în perioada stalinistă, Librăria Universității).

În interiorul curții, la subsolul clădirii, se afla un club muncitoresc, numit Victoria, unde se organizau mai multe activități culturale precum brigăzi artistice, coruri și teatru de amatori. Joia și sâmbăta erau seri dansante, unde cânta o orchestră, majoritatea celor care frecventau clubul fiind tinerii angajați ai întreprinderilor clujene.

Cinematograful din incinta palatului, inaugurat în 1913, este cel mai longeviv din România. A fost denumit inițial Universității, apoi din 1919 Select. În perioada comunismului a fost redenumit Cinematograful Maxim Gorki, Tineretului iar după 1990 Cinema Arta. Încă de la început, cinematograful a fost administrat de renumitul Jenő Janovics, actor, scenarist, animator al filmului și teatrului din Transilvania și, pentru o perioadă, director al Operei Maghiare din Cluj.

În sfera asistenței medicale, a construit Institutul Pasteur (azi Universitatea de Medicină și Farmacie), Palatul Salvării (sediul primului serviciu de urgențe, azi Facultatea de Stomatologie) și a finanțat construcția Spitalului evreiesc (1928-1931, azi Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie).

Contribuția la modernizarea altor orașe

Influența lui Sebestyén nu s-a limitat la Cluj. În Debrecen, fiul său Lajos, urmând modelul tatălui său, a proiectat și construit clădiri emblematice precum:

Universitatea din Debrecen și clinicile asociate,

Muzeul Déri, un punct de referință culturală în oraș,

Piscina cu valuri de la Hajdúszoboszló, un proiect inovator pentru acea vreme.

Tehnologie și inovație în construcții

Un aspect care l-a diferențiat pe Dávid Sebestyén de alți antreprenori a fost utilizarea tehnologiilor moderne. De exemplu, în construcția clădirilor din Piața Unirii nr. 7 și 8 (actuala Bancă Națională și Librăria Universității), Sebestyén a implementat metode mecanizate pentru săpături și ridicarea structurii, ceea ce a redus semnificativ timpul de execuție. Aceste tehnici erau revoluționare pentru Clujul de la începutul secolului XX, aflat încă în tranziție către modernitate.

Materialele de construcție: O resursă proprie

Unul dintre secretele succesului său a fost integrarea verticală a afacerilor. Sebestyén deținea cariere de piatră și fabrici de cărămidă, ciment și gips, ceea ce îi permitea să controleze costurile și calitatea materialelor utilizate. Piatra extrasă din cariera de la Hășmașul Mare a fost utilizată nu doar în proiectele sale din Cluj, ci și în construcții emblematice din Budapesta, precum Parlamentul și Curtea Supremă.

Estetica și durabilitatea

Sebestyén a fost un promotor al esteticii urbane și al durabilității. Regulamentele stricte ale epocii privind înălțimea, culorile și decorarea clădirilor au fost respectate cu strictețe în proiectele sale, iar multe dintre construcțiile realizate sub conducerea sa au rezistat peste un secol. Multe dintre ele și-au păstrat destinația inițială sau au fost adaptate unor utilizări moderne, fără a-și pierde farmecul istoric.

Dávid Sebestyén nu a fost doar un constructor de clădiri, ci un arhitect al modernității Clujului. Prin viziunea sa, a reușit să transforme orașul într-un exemplu de progres urban, iar clădirile ridicate de el rămân o mărturie vie a contribuției sale. Astăzi, moștenirea lui este parte integrantă din identitatea Clujului și un simbol al unei epoci de transformări și inovații.

Pe lângă activitatea în construcții, Sebestyén a fost un jucător important în industria materialelor de construcții. El a deținut și coordonat numeroase cariere de piatră în apropierea Clujului, precum cele din Pădurea Hășmașului, Florești și Nădășelu. Piatra extrasă din aceste cariere a fost utilizată în proiecte de anvergură, inclusiv Parlamentul din Budapesta și clădiri emblematice din Cluj.

Sebestyén a fost, de asemenea, implicat în producția de cărămidă, ciment și gips, fiind cofondator al unor fabrici importante. După Primul Război Mondial, el a continuat să investească în industrii noi, adaptându-se la schimbările economice din România Mare.

Viața de familie a jucat un rol central în activitatea lui Dávid Sebestyén. Căsătorit cu Karolina Selinger, a avut șase copii, care au fost implicați activ în afacerile familiei. Fiii săi, József, Lajos, Mór și Rudolf, au devenit lideri în diverse domenii, de la drept și inginerie la arhitectură și chimie.

Familia Sebestyén a funcționat ca o echipă unită, contribuind la succesul afacerilor. De exemplu, Lajos a fost responsabil pentru proiectarea unor clădiri importante din Debrecen, precum Universitatea și clinica orașului, iar József a fost avocat și lider al comunității evreiești din Cluj.

Sebestyén a fost un lider respectat al comunității evreiești ortodoxe din Cluj. El a fost ales președinte al comunității, iar ulterior, președinte pe viață. Sub conducerea sa, comunitatea a cunoscut o perioadă de prosperitate și solidaritate. Una dintre realizările sale majore a fost inițierea și finanțarea Spitalului Evreiesc, inaugurat în 1929.

Spitalul, unul dintre cele mai moderne din țară la acea vreme, oferea servicii gratuite celor nevoiași, indiferent de religie sau etnie. Această inițiativă a fost susținută și de banca pe care Sebestyén o controla, precum și de o campanie extinsă de strângere de fonduri.

Dávid Sebestyén a fost un susținător al culturii și al dezvoltării orașului Cluj. A donat fonduri pentru monumente, precum cel dedicat revoluționarilor secui din 1849, și a fost implicat în organizarea unor evenimente importante, cum ar fi dezvelirea statuii lui Matei Corvin. De asemenea, a fost membru al Societății Muzeului Ardelean și al Asociației pentru Înfrumusețarea Orașului.

Pentru realizările sale, Sebestyén a primit numeroase distincții, inclusiv titlul nobiliar maghiar „Székelyhidasi” și Ordinul „Coroana României” din partea statului român. Moartea sa, în 1930, a fost un eveniment public important, iar monumentul său funerar din cimitirul evreiesc din Cluj subliniază contribuțiile sale remarcabile.

Din păcate, familia Sebestyén a fost profund afectată de Holocaust și de regimul comunist care a urmat. Afacerile lor au fost confiscate, iar mulți membri ai familiei au emigrat. Totuși, moștenirea lui Dávid Sebestyén rămâne vie prin clădirile pe care le-a construit și prin exemplul său de determinare și viziune.

Alicu Dorin, Ciupea Ion, Cojocneanu Mihai, Glodariu Eugenia, Hica Ioana, Iambor Petre, Lazarov Gheorghe 1995 – Cluj-Napoca, de la începuturi până azi, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 1995.

Gidó Attila 2014 – Evreii din Cluj în perioada interbelică, Ed. Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, Cluj Napoca, 2014.

Kereszty Orsolya – A nők középfokú oktatása a kolozsvári községi/állami felsőbb leányiskolában a dualizmus kori Magyarországon.

Lukács József 2005 – Povestea orașului-comoară. Scurtă istorie a Clujului și monumentelor sale, Ed. Apostrof, Cluj-Napoca, 2005.

Sebestyén Andrei, Sebestyén Monica 2019 – Cariera lui Dávid Sebestyén și dezvoltarea Clujului modern, în File din istoria evreimii clujene, Ed. Mega, Cluj-Napoca. 2019.

Strîmbu Mihaela 1980 – Arhitectura civilă secesionistă în Cluj-Napoca, în ActaMN XVII,  Ed. Mega, Cluj-Napoca, 1980.

Strîmbu Mihaela 1981 – Arhitectura civilă secesionistă în Cluj-Napoca II, în ActaMN XVIII,  Ed. Mega, Cluj-Napoca, 1981.

Székely Miklós 2018 – Muzeul Industriei Francisc Iosif din Cluj, 1887-1918, în Cluj. Kolozsvár. Klausenburg 700 – Várostörténeti Tanulmányok )Studii de istorie urbană), Erdélyi Múzeum-Egyesület, Cluj-Napoca, 2018.

Zador Andrei 2017 – Personalități marcante ale evreimii clujene, ED. Mega, Cluj-Napoca, 2017.

Zador Andrei 2023 – Prezențe evreiești în Clujul de altădată, Ed. Mega, Cluj-Napoca 2023.

https://www.youtube.com/watch?v=kSd2Ztx28bg

Lista monumentelor istorice: Județul Cluj. Ministerul Culturii, 2015.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_de_Justi%C8%9Bie_din_Cluj-Napoca

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sediul_Universit%C4%83%C8%9Bii_Babe%C8%99-Bolyai

https://www.bjc.ro/wiki/index.php/Cl%C4%83direa_B%C4%83ncii_Na%C8%9Bionale_-_sucursala_Cluj

https://www.bjc.ro/wiki/index.php/Universitatea_Tehnic%C4%83

https://www.bjc.ro/wiki/index.php/3_oct._-_Deschiderea_%C8%98colii_superioare_de_fete_%28Fels%C5%91bb_le%C3%A1nyiskola%29_cunoscut%C4%83_%C8%99i_ca_de_Gerando