În perioada interbelică, în România, sportul a devenit o activitate din ce în ce mai populară în mediul urban. Locuitorii orașelor aveau meserii care nu presupuneau mult efort fizic, spre deosebire de cei care trăiau în mediu rural și se ocupau preponderent de agricultură. De asemenea, cei care profesau în domeniul comerțului sau al educației erau funcționari sau conduceau mici întreprinderi, își puteau permite echipamentele necesare pentru sport, și în orașe aveau acces la cursuri de sport sau la cluburi unde se puteau antrena.

Una dintre personalitățile importante care au contribuit la popularizarea sportului la scară largă a fost Gyula László. A studiat în străinătate și inițial și-a dorit o carieră în domeniul filologiei, dar apoi a decis să devină profesor de sport. În anii 1920-1930, a predat la Liceul Unitarian din Cluj, iar în calitate de antrenor a participat într-o mișcare care și-a propus introducerea gimnasticii zilnice în viața tuturor, la nivel național.

Pe lângă sportul practicat ca activitate de recreație, la Cluj funcționau și cluburi pentru sportivi de performanță. O asemenea instituție a fost Kolozsvári Atlétikai Club (Clubul Clujean de Atletism), condusă de figura legendară a sportului Clujean, István Somodi. Înainte de Primul Război Mondial, el însuși a fost  sportiv de performanță și, mai târziu, a depus eforturi pentru a asigura infrastructura necesară sportivilor și participarea lor la concursuri naționale.

Evenimentele precum concursurile de patinaj sau partidele de fotbal erau importante nu numai pentru sănătatea și cariera sportivilor, ci și pentru spectatori, oferindu-le prilejul de a se întâlni cu alți iubitori de sport sau pur și simplu de a-și petrece timpul liber împreună. Asociațiile și cluburile sportive organizau baluri caritabile pentru a se susține. Aceste petreceri au marcat momente importante în viața socială a orașului.

În acest context prielnic pentru viața sportivă, în data de 22 martie 1920, a fost înființată Asociația Sportivă Haggibbor. În ebraică, „haggibbor” înseamnă puternic, curajos, eroic. Fondatorii asociației au fost scriitorul János Giszkalay, medicul Bernát Knöpfler și avocatul Chaim Weissburg. Ei erau unii dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai mișcării sioniste la Cluj, și nu întâmplător. Sionismul fost o mișcare care și-a propus consolidarea comunității evreiești din întreaga lume și fondarea statului Israel. Principiile acestei mișcări au ajutat la constituirea cluburilor sportive evreiești care, treptat, au câștigat importanță în întreaga regiune.

Pentru a înțelege rolul sportului în mișcarea sionistă, trebuie să derulăm timpul și mai mult și să ne oprim într-un moment de dinainte de Primul Război Mondial. În anul 1898, la al doilea Congres internațional al mișcării sioniste, medicul Max Nordau a ținut o prelegere în care a explicat importanța sportului pentru sănătatea fizică, dar și pentru consolidarea comunităților evreiești și educarea tinerilor în spiritul tradițiilor. Așa cum astăzi mulți suporteri ai diferitelor echipe își construiesc sentimentul de apartenență sau chiar identitatea în jurul sportului, ori sunt mândri de performanța echipelor naționale la Jocurile Olimpice, și la acea vreme au fost mulți oameni care rezonau cu aceste idei. Urmând principiile lui Nordau, au fost înființate mai multe cluburi sportive evreiești în Ungaria, Slovacia, Boemia, Moravia și Austria.

Mai târziu, în Transilvania interbelică, mișcarea sionistă a coincis cu perioada în care comunitățile evreiești au câștigat în sfârșit mai multe privilegii, după mulți ani de discriminare sau chiar opresiune. Doreau să-și exprime și să-și afirme identitatea în viața culturală, în artă, în rolurile asumate în diferite domenii economice și, bineînțeles, în sport.

Asociația Sportivă Haggibbor a început cu o echipă de fotbal, însă, în anii 1930, mulțumită eforturilor lui Vilmos Erős, au fost înființate echipe de natație-polo, tenis de câmp și de masă, popice, gimnastică, scrimă, schi, șah, atletism și box. De asemenea, asociația a organizat și excursii pentru grupuri de sute de persoane în pădurile din apropierea Clujului. Un moment remarcabil al echipei de turism a fost turul de bicicletă al lui Árpád Zádor și Zoltán Berger, care au pedalat până la Munții Tatrei în 1931 și au urcat pe Vârful Lomnitz (2634 m), ceea ce, având în vedere echipamentele disponibile în epocă, a fost un succes internațional.

Echipa de fotbal Haggibbor a fost prezentă la campionate locale și regionale în anii 1920-1930. Elemér Hirsch (Kolozsvári Atlétikai Club) și Dezső Jacobi (Haggibbor), jucători evrei din Cluj, au făcut parte și din echipa națională a României. Povestea unui jucător al echipei de fotbal Haggibbor este deosebit de importantă pentru Muzeon. Este vorba despre Dezső Irányi, proprietarul unei manufacturi de parfumuri din Cluj, devotat soț și tată de familie. Experiențele lui au fost reconstruite pe baza unor documente personale și acum pot fi ascultate în ghidul audio din Muzeon, în povestea lui David. Dacă vizitați muzeul nostru, puteți afla ce alte hobby-uri a avut acest om cu o personalitate impresionantă.

Tenisul de masă a fost un sport în care Asociația Haggibbor a avut cele mai remarcabile succese. Între 1934 și 1937, jucătorii acesteia au obținut patru titluri de campion național și s-au bucurat de o mare apreciere. Din lotul național al României pentru Campionatul Mondial din Praga au făcut parte sportivii evrei din Cluj Farkas Paneth, Vasile Marin Goldberger și Erwin Diamantstein.

Colegul lui Paneth, Vasile Marin Goldberger, a avut un meci cu francezul Michel Hagenauer, care a durat șapte ore și jumătate, la finalul căruia au tras la sorți cine să fie câștigătorul. După acest campionat mondial, a fost luată decizia ca un meci de tenis de masă să poată dura maximum 105 minute. Echipa feminină de tenis de masă Haggibbor a fost de asemenea de mare succes. Kató Havas, Éva Weisz și Alice Goldstein au devenit campioane naționale în 1940.

Și tenisul de câmp a fost un punct forte al Asociației Sportive Haggibbor. În anii 1930, Anci Devecseri, Klári Schwartz, Lili Erdős, Marianne Heves, Endre Simon, Géza Erős și György Radó se numărau printre cei mai buni jucători ai țării.

Asociația Haggibbor a contribuit la popularizarea sportului polo pe apă, care în acea perioadă încă nu era foarte cunoscut. Baza sportivă Haggibbor a fost în actualul cartier Grigorescu, unde a existat un bazin de înot accesibil publicului, nu doar membrilor asociației.

Încă din 1922, Haggibbor a fost afiliată la Maccabi, Uniunea Mondială a Sportivilor Evrei, care a organizat concursurile numite Maccabiade.

Pentru mulți dintre noi, sportul este o sursă de provocări, succese și bucurii, o modalitate de dezvoltare personală și, nu în ultimul rând, o activitate în care ne putem inspira din multe exemple strălucitoare de fair play. De aceea, ne place să credem că, în sport, suntem cu toții egali, ne respectăm reciproc și nu e loc de ură sau discriminare. Din nefericire, realitatea nu arată mereu așa. În ciuda rezultatelor obținute și a contribuției aduse la dezvoltarea infrastructurii sportive a Clujului, Asociația Haggibbor a avut de suferit din cauza antisemitismului.

Este tragic faptul că discriminarea și antisemitismul au fost permise sau chiar impuse de legislația din anii 1930-1940. Conform unei legi din 1940, în România puteau funcționa cluburi sportive doar dacă majoritatea membrilor erau bărbați români creștini. Așadar, Haggibbor și-a pierdut statutul oficial de asociație sportivă și, odată cu asta, multe drepturi. Situația s-a înrăutățit și mai mult după ce Transilvania de Nord a redevenit parte a Ungariei, unde legile antisemite au fost mai dure și, din 1941, nu au permis deloc activitatea sportivă pentru evrei. Atunci Haggibbor a fost desființată. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în România a fost interzisă participarea evreilor la competiții sportive, uneori chiar și intrarea lor în sălile de sport.

După al Doilea Război Mondial, foștii membri ai Asociației Haggibbor și familiile lor au păstrat memoria acestei organizații. Cei care au emigrat în Israel și SUA au înființat cluburi sportive cu același nume.

Balázs Bence: Szubjektív kolozsvári sporttörténelem – képekben. http://szabadsag.ro/-/szubjektiv-kolozsvari-sporttortenelem-kepekben

Bogdan, Vasile – Maroti, Ștefan – Bocu, Traian: Contribuții ale etnicilor evrei la dezvoltarea sportului clujean în perioada interbelică. Palestrica Mileniului III – Civilizație și Sport. 2013 / 14, 234‒238.

Csillag Péter: Időutazás a kolozsvári futball hőskorába Szathmári Elek válogatott kapus lenyűgöző fotóhagyatékával.
https://maszol.ro/fotoriport/265-id-utazas-a-kolozsvari-futball-h-skoraba-szathmari-elek-valogatott-kapus-leny-goz-fotohagyatekaval

Fehér János: A vb-meccs, amit otthagytak a nézők, de még a bíró is. https://index.hu/sport/alapvonal/2017/10/15/leghosszabb_pingpongmeccs_dontetlen_az_1936_vilagbajnoki_dontoben/

Gidó Attila: Două decenii. Evreii din Cluj în perioada interbelică. Cluj: Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, 2014.

Zador, Andrei: Clubul sportiv Haggibor din Cluj și participarea sportivilor săi la Maccabiada din 1935.
https://baabel.ro/2019/12/clubul-sportiv-haggibor-din-cluj-si-participarea-sportivilor-sai-la-jocurile-maccabiadei-din-1935/