Vasile Kázár

Vasile Kázár (1913-1998), un ilustrator român de origine evreiască, s-a născut în Máramarossziget (azi Sighetu Marmației, România) într-o familie de intelectuali evrei. A studiat la școli de pictură în Baia Mare, Budapesta și Paris, dar în cele din urmă s-a întors în România. În 1944, el și familia lui au fost deportați de autoritățile maghiare într-o tabără de concentrare nazistă, iar el a supraviețuit. Experiența tragică a Holocaustului l-a împins în cele din urmă să se convertească la creștinism.

Operele sale de artă au fost inspirate de teme sociale, de țărani, de imagini mistice și de viața simplă de la țară din Maramureș. A folosit tuș, creion sau cărbune pentru crearea desenelor și gravurilor în lemn și linoleum. Arta sa este sensibilă și expresivă și este marcată de experiența artistului din timpul Holocaustului.

A participat la diferite bienale și și-a expus lucrările la nivel internațional. De asemenea, a câștigat Premiul de Stat, Premiul „Ioan Andreescu” al Academiei Române, și Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici.